Azi nu vorbim despre imobiliare
… ci despre varul meu din Ardeal. Om realizat, casa, familie, doi copii mari, cu facultati. El angajat intr-o banca, pe o pozitie de inceput de middle management. O banca straina (care a cumparat o banca romaneasca), cunoasteti schema.
Ei bine, varul meu a murit la doar 50 si putin de ani. Avea biletul de trimitere la cardiolog in buzunar, dar nu a apucat sa ajunga la el.
Din nefericire, tot ce imi revine acum in minte despre el sunt discutiile pe care le avea cu sotia mea (si ea lucreaza intr-o banca). Acestea incepeau invariabil cu
Si la voi este tot atat de nasol? Si pe voi va streseaza atat? Tot atata bataie de joc va servesc si voua?
A plecat din lumea aceasta lasand aici greutatea targeturile stabilite de sefii lui, durerea reprosurilor primite si de cele mai multe ori pe nedrept, presiunea inutila la care erau supusi angajatii din diverse motive care mai de care “mai valabile”.
Oare directorasii de doua parale care il aveau in subordine se simt acum mai impliniti? Oare vicepresedintii acestei banci stiu macar ce s-a intamplat? Va invata cineva ceva din aceasta nenorocire?
Tot ce stiu e ca la peste o saptamana de la tragedie, unul dintre copiii lui inca ia calmante si nu isi poate reveni.
Nu, varul meu nu lucra la aceeasi banca cu Mirela.
Dumnezeu sa te ierte, Ionel.
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
Loading ...