"Criza imobiliara"

De o vreme
incoace peste tot se vorbeste de "criza" imobiliara. Ca a scazut
dramatic numarul de tranzactii, ca preturile incep sa scada, ca anumiti actori
se retrag de piata. Da aceste lucruri sunt adevarate, nu le contesta nimeni. Dar
oare asta insemana "criza imobiliara"?

Problema este ca
in Romania in ultimii 5-7 ani lucrurile in imobiliare au fost paradiziace. Romania
devenise un Eldorado (ca sa nu zicem Caritas) imobiliar in care toata lumea
castiga. Cumeri azi, vinzi peste trei-sase luni cu 30-50% mai scump. Terenuri
in oras sau in camp, garsoniere, apartamente vechi, proiecte rezidentiale,
malluri, orice,  in functie de buget
fiecarui investitor. Si o iei de la inceput, mai cumperi, mai inchiriezi,
iarasi vinzi, iarasi cumperi.

Asa s-au facut
bani in nestire. Toata lumea facea bani in imobiliare: proprietarul de
apartament comunist, cooperativa mestesugareasca de zidari care facea un bloc
nou dar comunist, bisnitzarii de apartamente noi, fondurile de investitii care
cumparau proprietati sau proiecte pe post de produse financiare.

Dar iata ca acele
vremuri au trecut. Pe segmentul rezidential oferta a crescut foarte mult, iar
cumparatorii au zeci de oferte similare din care vor alege, creditele devin mai
scumpe si nu toti si le mai permit. Preturile au crescut si ele foarte mult si
nu prea mai au unde sa urce. Pe de alta parte, livrarile de apartamente noi
sunt cu mult in urma fata de promisiunile initiale ale developerilor, iar din
apartamentele finalizate multe au fost cumparate de speculatori care spera sa
le vanda la niste “scoruri” foarte mari. Si uite asa lumea nu mai cumpara.
Developerii constata ca ratele de profitabilitate de peste 100% nu mai sunt “inghitite”
de cumparatori, iar proiectele care par copiate unele dupa altele nu mai atrag
clientii. Speculatorii nu mai pot sa cumpere apartamente in proiectele lansate
acum atat timp cat au apartamente finalizate “pe stoc” pe care nu le pot vinde.

Asadar s-a declarat “criza imobiliara”. Dar de ce sa numim criza imobiliara o situatie in
care lucrurile incearca sa revina la normal. Adica preturile sa sufere o
oarecare corectie, ele fiind oricum aberante cel putin pe segmentul
apartamentelor vechi (de multe ori mai scumpe decat cele noi). Profiturile
developerilor trebuie sa se reduca, nicaieri in lume nu se merge pe 80-100%
profit, mai ales in contextul in care proiectele nu aduc nimic extraordinar.
Randamentele la chiriile cladirilor de birouri
incep sa scada,
iar preturile la terenuri nu pot creste la infinit. Toate acestea sunt lucruri
de bun-simt, omniprezente pe pietele europene, dar neintalnite inca la noi.

Eu zic ca ne
intreptam spre o situatie de normalitate, in care se vor putea face bani in
continuare din imobiliare, dar in alte conditii. Vor face bani cei care chiar
merita, cei care au experienta, cei care vor sti sa isi controleze costurile si
care vor putea sa evalueze lucid valoarea produselor pe care le aduc in piata.
Vor castiga cei care vor reusi sa creeze proiecte care sa se diferentieze de
concurenta lor (mai ales ca exista o concurenta feroce!), cei care vor marketa profesionist
proiectele lor. Dar toti acesti actori trebuie sa se resemneze cu ideea ca vor
face mai putin bani ca pana acum (si mai greu!).

Asadar sa ne
bucuram ca suntem in aceasta situatie, suntem pe calea cea buna. Ne indreptam
spre o maturizare a pietei, iar cumparatorii vor avea in sfarsit de castigat
dupa atatia ani in care nu prea aveau un cuvant de spus.

Istorie rezidentiala
Articole similare:
Nu am gasit articole similare...

If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.

Comments

4 Responses to “"Criza imobiliara"”

Leave Comment

(required)

(required)