Nepasare sau/si reavointa?

Am vizitat in acest weekend un monument istoric situat in Muntenia, la vreo 200 km de Bucuresti. E vorba de un palat de la sfarsitul seculului al 19lea construit de o familie princiara romana amplasat intr-un sat modest. Vorbesc de un mic palat cu o arhitectura deosebita si cu niste finisaje si decoratiuni comparabile cu alte monumente alfate in circuitul turistic.
Cel putin asa arata in 1990 cand l-am vazut prima data. Atunci monumentul purta totusi urmele comunistilor, care il rechizitionasera prin 1946 si il transformasera in sediul IAS-ului din sat.
De atunci am trecut pe acolo de cateva randuri si fiecare vizita era un moment dureros. Vedeam cum de la an la an paragina se instala acolo, iar disturgerile se tineau lant. Satul respectiv este foarte sarac, asa ca la limita inteleg ca taranii taiau copacii din parcul de este 10 hectare. Puteam intelege ca ei aveau nevoie de o masa, de niste scaune si le furau din castel. Am acceptat (cu greutate) ca cei din sat aveau nevoie de lemne de foc si au furat lambriurile sau ca din suparare pentru conditia lor mizera au "decopertat" taptul original sau ca au distrus usile cu geamuri din cristal fatetat. Sau ca anii trecuti isi tineau oile in castel, ca grajdurile nu erau intr-o stare prea buna (acum nu mai risca viata animalelor, constructia a devenit prea subreda!).
Trebuia sa le acord oare circumstante atenuante ca au furat o scara impresionata de marmura masiva care avea un rol imortant de rezistenta in palat? Sa zice, ca satenii nu au cunostinte de rezistenta, de constructii. Dar ce sa mai zic de faptul ca au furat planseele de lemn de deasupra parterului, astefel incat acum camerele de la etaje nu mai au podele? Ce au mai facut: au reusit sa sparga (si s-au chinuit ceva) o oglinda de cristal de 15 mm grosime care rivaliza prin dimensiuni cu oglinda de la Peles, oglinda adusa cu greu chiar de la Venetia.
Dar mai departe este este de neconceput: au reusit sa sparga un plaseu de beton armat de 15 cm grosime care acoperea o sala de receptii de la parter. Sunt convins ca nu au spart-o cu tarnacopul, credeti-ma ca sunt prea lenesi ca sa o faca. Au avut un picamer sau ceva mai de putere. Dar ma intreb de unde l-au obtinut, ca doar nu l-au inchiriat, ei neavnad dupa ce sa bea apa?
Mai mult, au pus la pamant un stalp de rezistenta. Nu l-au furat, desi era o coloana care arata chiar bine, stalpul este acolo pe jos. Au facut-o doar-doar s-o darama sandramaua. Sa isi ia o grija de pe suflet (in cazul in care mai au suflet, m-as mira..)
 
Ma inteb cate de animal poti sa fii, cat ura poti sa acumulezi in tine ca sa faci asemenea lucruri. Cat de abrutizat poti sa fii ca sa iti bati joc de trecutul satului tau, de patrimoniul national, poate chiar si de sansa ca satul tau sa devina altceva?
Si culmea stiti care este? Toate aceste fapte se petrec cu acordul tacit al primariei, iar politia isi are sediul chiar in parcul castelului. Mai mult, exista un proiect pentru salvarea acestei proprietati, dar primaria pune bete in roate investitorilor.
Rusine! 
Istorie rezidentiala
Articole similare:
Nu am gasit articole similare...

If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.

Comments

9 Responses to “Nepasare sau/si reavointa?”

Leave Comment

(required)

(required)